Țestoasa stelată indiană

Cum se ingrijeste o testoasa?

Indian star tortoise este o specie care are un nivel de îngrijire mediu spre avansat. Nu este la fel de tolerantă la greșeli precum unele Testudo. Principalele cerințe sunt:

• temperatură ridicată și relativ stabilă;
• gradient termic;
• UVB corespunzător;
• umiditate adecvată;
• substrat natural;
• ascunzători;
• alimentație bogată în fibre;
• evitarea frigului;
• spațiu suficient.

O greșeală importantă este interpretarea habitatului drept „deșertic” și creșterea juvenililor într-un terariu foarte cald și complet uscat. Specia este expusă natural musonului, iar microhabitatele utilizate de juvenili pot avea o umiditate considerabilă.

Incinta

Pentru un exemplar adult este necesară o suprafață generoasă la sol. Pentru un mascul adult aș considera aproximativ 120 × 60 cm un minimum practic, preferabil mai mult. Pentru o femelă adultă, care poate deveni considerabil mai mare, aș urmări cel puțin 150 × 75 cm, ideal 180 × 90 cm sau mai mult. Acestea trebuie privite ca repere practice, nu ca dimensiuni „optime” absolute. Cu cât incinta este mai mare, cu atât este mai ușor de creat un gradient ambiental bun. Trebuie să existe:

• zonă de basking;
• zonă mai rece;
• ascunzători;
• vegetație;
• obstacole vizuale;
• substrat suficient de adânc pentru săpat;
• vas de apă puțin adânc;
• zone cu niveluri diferite de umiditate.

Substratul poate fi bazat pe pământ natural fără fertilizanți, eventual combinat cu alte componente care îi îmbunătățesc structura și drenajul. Nisipul pur nu este recomandat ca substrat unic.

Umiditatea este importantă mai ales pentru juvenili. În locul unui terariu uniform uscat, este preferabil să existe microzone mai umede și ascunzători cu umiditate ridicată, fără ca întreg substratul să fie permanent ud. Trebuie evitată în special combinația temperatură scăzută + umiditate ridicată. Aceasta poate favoriza probleme respiratorii.

Lumina si caldura

Este o specie tropicală care necesită temperaturi ridicate. Ca valori orientative:

Basking: aproximativ 32–35°C

Zona caldă: aproximativ 27–30°C

Zona mai rece: aproximativ 24–26°C

Noaptea: preferabil aproximativ 22–25°C, fără scăderi mari și prelungite.

Pentru juvenili aș fi în mod special atent să nu existe nopți reci într-un mediu umed. Pentru exemplarele crescute în interior recomand UVB T5 HO, ales în funcție de distanța dintre tub și animal și de existența unei plase. UVB-ul și lampa de basking trebuie să se suprapună în zona principală de încălzire. Dacă țestoasa beneficiază de acces sigur la soare natural și temperaturile exterioare sunt corespunzătoare, acesta este superior iluminării artificiale.

Alimentatie

Geochelone elegans este adaptată unei alimentații foarte bogate în fibre, sărace în proteine și sărace în zahăr. În natură consumă în principal graminee, ierburi, frunze, plante erbacee, flori, vegetație sezonieră. Gramineele reprezintă o componentă importantă a dietei naturale. În captivitate pot fi oferite păpădie, pătlagină, cicoare, nalbă, frunze și flori de hibiscus, frunze de viță-de-vie, trifoi în cantități moderate, diverse buruieni comestibile, ierburi și graminee. Pentru exemplarele adulte poate fi introdusă și vegetație uscată/fân adecvat pentru creșterea aportului de fibre.

Fructele NU sunt recomandate ca parte normală a dietei. Fructele sunt prea bogate în zaharuri pentru dieta naturală a speciei. Trebuie evitate carne, ouă, hrană pentru câini/pisici, lactate, pâine, alimente procesate, dietele bogate în proteine. Salatele din supermarket nu ar trebui să reprezinte baza alimentației.

Vitamine si suplimente

Un os de sepie poate fi disponibil permanent în incintă.

În funcție de compoziția dietei, se poate utiliza periodic carbonat de calciu presărat foarte fin peste hrană.

Calciul este deosebit de important pentru:

• juvenili;
• animale aflate în creștere;
• femele mature;
• femele în perioada producerii ouălor.

Trebuie să existe simultan acces corespunzător la UVB, pentru metabolismul normal al calciului și vitaminei D3.

Suplimentele concentrate cu vitamina D3 nu trebuie administrate excesiv unui animal care beneficiază deja de UVB adecvat sau de soare natural.

Mascul sau femela

Dimorfismul sexual este destul de evident la adulți.

Masculul este în general considerabil mai mic, mai alungit, cu coada mai lungă și mai groasă, cu plastronul concav la maturitate.

Femela este considerabil mai mare, mai lată și mai robustă, cu coada mai scurtă, cu plastronul mai plat.

Diferența de dimensiune poate deveni foarte evidentă la exemplarele complet dezvoltate. Sexarea juvenililor foarte mici nu este sigură.

Reproducere

Maturitatea sexuală este influențată puternic de dimensiune, alimentație și condițiile de creștere. Ca interval orientativ:

Mascul: aproximativ 5–7 ani
Femelă: aproximativ 7–10+ ani

În captivitate, animalele crescute excesiv de rapid pot părea mature mai devreme, dar accelerarea creșterii prin supraalimentare nu este recomandată. Pentru reproducere, dimensiunea și dezvoltarea corporală sunt mai relevante decât simpla vârstă.

Geochelone elegans este ovipară. Activitatea reproductivă este influențată de ciclurile sezoniere și de precipitații. Masculii pot urmări femelele și pot deveni insistenți în perioada reproductivă. Femela caută un loc potrivit și sapă cu membrele posterioare un cuib în substrat.

O pontă conține în general aproximativ 2–10 ouă numărul variind în funcție de dimensiunea femelei, populație și condiții.   femelă poate produce mai multe ponte într-un sezon reproductiv.

În captivitate, o femelă matură trebuie să aibă acces la un substrat suficient de adânc și potrivit pentru depunere, chiar dacă nu este ținută permanent cu un mascul. Temperatura de incubare influențează dezvoltarea embrionilor și sexul puilor.

Hibernare

Geochelone elegans nu hibernează și nu trebuie pusă la brumație. Este o specie tropicală/subtropicală adaptată unui ciclu sezonier determinat în principal de temperatură + sezon uscat + muson. Activitatea poate varia considerabil între anotimpuri, dar acest lucru nu trebuie confundat cu hibernarea speciilor temperate de Testudo. În captivitate trebuie menținută la temperaturi corespunzătoare pe tot parcursul anului. În România nu poate fi lăsată într-o incintă exterioară pe timpul iernii.