Țestoasa egipteană

Cum se ingrijeste o testoasa?

În ciuda dimensiunilor foarte mici, Testudo kleinmanni nu este o specie ideală pentru începători. Este mai sensibilă la erorile de întreținere decât Testudo hermanni sau Testudo graeca. Cele mai importante elemente sunt temperaturi corecte, gradient termic, UVB adecvat, substrat bine drenat, umiditate controlată, microhabitate, alimentație foarte bogată în fibre, evitarea temperaturilor scăzute asociate cu umezeala.

Un aspect important este că „specie de deșert” nu înseamnă că trebuie crescută într-un mediu complet uscat.

În natură utilizează microhabitate în care temperatura și umiditatea sunt foarte diferite de condițiile măsurate în aer liber. Juvenilii sunt în special vulnerabili la deshidratare. În climatul României, specia trebuie considerată în principal una pentru întreținere controlată, cu acces exterior doar atunci când vremea este corespunzătoare.

Incinta

Dimensiunea mică a animalului nu justifică un terariu foarte mic. Pentru un exemplar adult aș considera aproximativ minimum practic: 100 × 50 cm iar 120 × 60 cm sau mai mare este mult mai potrivit. Pentru mai multe exemplare trebuie crescută considerabil suprafața și trebuie urmărit atent comportamentul social.

Incinta trebuie să ofere zonă de basking, zonă mai rece, ascunzători, zone foarte bine drenate, substrat suficient pentru săpat, vegetație comestibilă, obstacole vizuale, microzone cu umidități diferite, vas de apă foarte puțin adânc. Un substrat bazat pe pământ natural fără fertilizanți combinat cu material mineral/nisipos poate reproduce mai bine caracteristicile habitatului decât nisipul pur. Nisipul pur nu este recomandat ca unic substrat. O greșeală frecventă este amenajarea unui terariu aproape steril, format doar din nisip, o ascunzătoare și o lampă. Habitatul natural este mult mai complex.

Lumina si caldura

Testudo kleinmanni are nevoie de lumină intensă și UVB. Ca valori orientative:

Basking: aproximativ 32–35°C

Zona caldă: aproximativ 26–30°C

Zona mai rece: aproximativ 22–25°C

Noaptea temperatura poate scădea, dar în captivitate trebuie evitate perioadele prelungite de temperatură foarte scăzută, în special în combinație cu umiditate ridicată.

Este important să existe un gradient termic real, astfel încât țestoasa să își poată regla singură temperatura corporală. Pentru UVB recomandăm un sistem T5 HO, ales și amplasat în funcție de distanța față de animal și de existența sau nu a unei plase între lampă și țestoasă. Lampa UVB și sursa de căldură trebuie să se suprapună în zona principală de basking, imitând cât mai bine lumina solară.

Atunci când țestoasa beneficiază de soare natural în condiții adecvate, acesta reprezintă cea mai bună sursă de UVB.

Alimentatie

Testudo kleinmanni este adaptată unei alimentații bogate în fibre + sărace în proteine + sărace în zahăr. În natură consumă plante erbacee și vegetația sezonieră disponibilă în habitatul său arid. În captivitate pot constitui baza alimentației:

• păpădie;
• pătlagină;
• cicoare;
• nalbă;
• frunze și flori de hibiscus;
• frunze de viță-de-vie;
• diverse plante erbacee și buruieni comestibile;
• flori comestibile.

Diversitatea este foarte importantă. Fructele nu sunt recomandate. Specia nu este adaptată unei diete bogate în zahăr. Trebuie evitate și: carne, ouă,hrană pentru câini/pisici, lactate, pâine, alimente procesate, hrană bogată în proteine. Este de asemenea important să nu fie supraalimentată. Fiind o specie foarte mică, excesul caloric poate conduce rapid la un ritm de creștere nenatural.

Vitamine si suplimente

Poate exista permanent în incintă un os de sepie, pe care țestoasa îl poate consuma după necesitate. În funcție de dieta oferită, se poate utiliza periodic carbonat de calciu presărat foarte fin peste hrană. Suplimentarea este deosebit de importantă pentru juvenili, animale aflate în creștere, femele mature, femele care produc ouă. Trebuie însă privită împreună cu UVB-ul. Fără UVB corespunzător, metabolismul normal al calciului este afectat.

Nu recomandăm administrarea necontrolată și frecventă a suplimentelor concentrate cu vitamina D3 dacă animalul beneficiază deja de UVB adecvat.

Mascul sau femela

Dimorfismul sexual devine mai evident la exemplarele mature.

Masculul este în general mai mic, mai ușor, cu coada mai lungă și mai groasă, cu cloaca poziționată mai departe de baza cozii.

Femela este mai mare și mai robustă, cu coada mai scurtă, cu cloaca mai apropiată de baza cozii.

Diferența de dimensiune este destul de pronunțată la adulți. La juvenili, sexarea vizuală poate fi nesigură.

Reproducere

Maturitatea sexuală nu trebuie legată exclusiv de vârstă. Dimensiunea și dezvoltarea corporală sunt foarte importante. Ca valoare orientativă în captivitate : aproximativ 5–8+ ani. Femelele trebuie să atingă o dimensiune suficientă pentru a putea produce și depune ouă în siguranță. Ritmul de creștere variază foarte mult în funcție de temperatură, alimentație și condițiile de întreținere. Creșterea accelerată prin supraalimentare nu trebuie urmărită.

Testudo kleinmanni este ovipară. Masculul poate urmări femela și poate manifesta un comportament de curtare destul de insistent. Femela sapă un cuib în substrat pentru depunerea ouălor. Una dintre particularitățile speciei este numărul foarte mic de ouă. O femelă depune de obicei numai 1–3 ouă per pontă și poate produce mai multe ponte. La nivelul populațiilor naturale, producția anuală este foarte redusă; sunt raportate aproximativ 2–6 ouă pe an, unul dintre motivele pentru care populațiile se refac atât de greu după declin. În captivitate, femela trebuie să aibă acces la o zonă de cuibărit cu substrat suficient de adânc, temperatură adecvată, consistență care permite săparea, o anumită umiditate în profunzime.

Hibernare

Nu trebuie hibernată precum Testudo hermanni sau Testudo horsfieldii. Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte ale întreținerii speciei.

Testudo kleinmanni provine din regiuni cu ierni relativ blânde și veri extrem de calde. Ciclul său sezonier este practic foarte diferit de cel al țestoaselor europene care brumează iarna. În perioadele excesiv de calde și uscate, activitatea poate scădea considerabil, animalele retrăgându-se în adăposturi și microhabitate mai favorabile. Un comportament de tip estivare este mult mai relevant pentru această specie decât o hibernare rece prelungită. Experiența de husbandry cu specii din același tip climatic recomandă menținerea lor active peste iarnă, în condiții controlate, în locul unei brumații prelungite.