Țestoasa de stepă (Țestoasa rusească)

Cum se ingrijeste o testoasa?

Este o specie rezistentă atunci când condițiile sunt corecte, dar poate avea probleme serioase dacă este ținută permanent într-un terariu mic, umed și excesiv de cald.

Are nevoie în primul rând de spațiu la sol, posibilitatea de a săpa, variații de temperatură, lumină UVB și un substrat bine drenat.

Este foarte important de reținut că este un excelent săpător și cățărător. Incintele exterioare trebuie securizate atât deasupra nivelului solului, cât și în adâncime. Tortoise Trust recomandă ca barierele exterioare să pătrundă aproximativ 30 cm în sol.

Este totodată o specie adaptată mult mai bine la frig uscat decât la frig combinat cu umezeală. Expunerea prelungită la condiții reci și umede crește riscul problemelor respiratorii și al infecțiilor carapacei.

Incinta

Pentru adulți, ideală este o incintă exterioară mare și bine securizată, cel puțin în perioadele anului în care clima permite acest lucru.

Pentru întreținerea în interior este preferabilă o incintă deschisă în partea superioară (tortoise table), cu suprafață mare la sol, mai degrabă decât un vivariu mic și complet închis.

Ca reper practic pentru un adult, aș considera aproximativ 150 × 80 cm drept minimum rezonabil, dar 180–200 × 100 cm sau mai mult este mult mai potrivit. La această specie, mai mare este aproape întotdeauna mai bine.

Substratul trebuie să permită săpatul. Se poate folosi un amestec predominant de pământ natural fără îngrășăminte, combinat cu componente minerale/nisipoase pentru drenaj. Este util un strat de 10–20+ cm, cu zone și mai adânci.

Incinta trebuie să ofere:

• zonă de basking;
• zonă mai rece;
• ascunzători;
• zone cu substrat adânc pentru săpat;
• pietre și mici diferențe de nivel;
• vegetație comestibilă;
• vas de apă foarte puțin adânc;
• drenaj foarte bun.

Trebuie evitat substratul permanent umed. În exterior sunt nepotrivite solurile grele care rețin multă apă; Tortoise Trust recomandă modificarea acestora pentru a crea un substrat mult mai bine drenat.

Lumina si caldura

Are nevoie de un gradient termic clar.

Ca valori orientative:

Zona de basking: aproximativ 32–35°C
Zona caldă: aproximativ 25–28°C
Zona rece: aproximativ 20–24°C

Noaptea temperatura poate scădea considerabil. Nu trebuie menținută permanent la temperaturi ridicate, deoarece variațiile termice fac parte din biologia speciei.

Pentru exemplarele crescute în interior este necesară o sursă UVB corespunzătoare. Este preferabil un tub UVB T5 HO, amplasat astfel încât zona principală de activitate să primească nivelul adecvat de UVB, împreună cu o lampă separată pentru basking.

Lumina și căldura trebuie să vină predominant de sus, imitând soarele. Într-o incintă exterioară cu acces suficient la soare natural, evident, nu este necesar UVB artificial în perioada respectivă.

Alimentatie

Testudo horsfieldii este adaptată unei diete foarte bogate în fibre, sărace în proteine și sărace în carbohidrați, bazată pe plante erbacee și buruieni.

Baza alimentației ar trebui să fie reprezentată de frunze și plante precum:

păpădie, pătlagină, cicoare, trifoi în cantități moderate, nalbă, frunze și flori de hibiscus, frunze de viță-de-vie, rucola și numeroase alte plante erbacee netoxice.

Diversitatea este mult mai importantă decât folosirea unei singure plante „perfecte”.

Fructele nu sunt recomandate ca parte normală a dietei. Sistemul digestiv al acestei specii nu este adaptat unei alimentații bogate în zahăr. Tortoise Trust recomandă explicit o dietă vegetală, foarte bogată în fibre, fără fructe.

De asemenea, trebuie evitate:

carnea, hrana pentru câini/pisici, ouăle, lactatele, pâinea, alimentele procesate și cantitățile mari de legume/frunze cu valoare nutritivă nepotrivită.

O altă particularitate a speciei este riscul supraalimentării. În natură poate avea o perioadă anuală de activitate și hrănire surprinzător de scurtă. Hrănirea abundentă tot anul, combinată cu temperaturi ridicate constante, poate determina creștere excesiv de rapidă și obezitate.

Vitamine si suplimente

Da, suplimentarea cu calciu este recomandată în captivitate.

Este util să existe permanent o sursă de calciu, precum osul de sepie. În funcție de dieta oferită, se poate utiliza periodic și carbonat de calciu pudră presărat foarte fin peste hrană.

Necesarul exact depinde de dietă, vârstă, reproducere și expunerea la UVB.

Trebuie evitată suplimentarea excesivă și administrarea necontrolată a suplimentelor cu vitamina D3, mai ales dacă animalul beneficiază de UVB adecvat sau de soare natural.

Mascul sau femela

Dimorfismul sexual devine mult mai evident la animalele mature.

Masculul este de regulă mai mic, are coada mai lungă și mai groasă, iar cloaca este poziționată mai departe de baza cozii.

Femela este în general mai mare și mai robustă, are coada mai scurtă și cloaca mai apropiată de baza acesteia.

La exemplarele juvenile sexarea poate fi dificilă și uneori nesigură.

Reproducere

Maturitatea sexuală depinde mai mult de dimensiunea și dezvoltarea animalului decât de o anumită vârstă. În captivitate poate fi atinsă aproximativ în intervalul 7–10+ ani, femelele având nevoie în general de o dimensiune corporală mai mare pentru reproducere normală. Creșterea accelerată intenționat pentru atingerea mai rapidă a maturității nu este recomandată.

Este o specie ovipară. După ieșirea din repausul de iarnă, activitatea reproductivă poate deveni intensă. Masculii pot fi foarte insistenți și uneori agresivi față de femele. Femela caută o zonă potrivită, cu substrat suficient de adânc, unde sapă cu membrele posterioare cuibul. Ponta este relativ mică, de regulă de aproximativ 2–5 ouă, deși numărul poate varia. O femelă poate depune mai multe ponte într-un sezon.

În captivitate, masculul și femela nu ar trebui obligați să conviețuiască permanent într-un spațiu restrâns. Presiunea continuă exercitată de mascul poate produce stres și traumatisme femelei.

Hibernare

Mai corect pentru reptile este termenul de brumație.

Testudo horsfieldii este una dintre speciile de Testudo foarte puternic adaptate unui ciclu sezonier. În habitatul natural poate petrece perioade lungi în galerii subterane pentru a evita frigul iernii.

În plus, în zonele foarte calde și uscate poate intra și într-o perioadă de estivare, reducând drastic activitatea pe timpul verii. În anumite populații, perioada activă poate fi de numai aproximativ trei luni pe an.

În captivitate, brumația trebuie făcută doar cu animale sănătoase și pregătite corespunzător. Nu este indicat ca o țestoasă bolnavă, subponderală sau cu probleme digestive/respiratorii să fie pusă la brumat.

Un aspect foarte important pentru această specie este evitarea combinației temperatură scăzută + umiditate excesivă. Este adaptată la ierni reci, dar în condiții predominant uscate.