Aspecte generale in natura
Mauremys reevesii este o țestoasă semiacvatică asiatică, cu o carapace de culoare brună, oliv sau brun-negricioasă. Caracteristica sa cea mai ușor de recunoscut este prezența a trei carene longitudinale pe carapace, de unde provine denumirea „Chinese three-keeled pond turtle”. Capul și gâtul prezintă de obicei linii sau pete gălbui, iar membrele sunt adaptate vieții semiacvatice.
O particularitate foarte interesantă este melanismul masculilor adulți. Pe măsură ce înaintează în vârstă, unii masculi devin progresiv foarte închiși la culoare, uneori aproape complet negri. Un studiu publicat în 2026 a observat melanismul exclusiv la masculi, primele semne apărând de la aproximativ 4 ani, pigmentarea progresând la nivelul ochilor, ghearelor, pielii și ulterior al carapacei.
În natură preferă iazuri, mlaștini, bălți și cursuri de apă lente, în special ape puțin adânci și bogate în vegetație. Poate ocupa inclusiv zone umede din peisaje agricole.
Țestoasă de apă dulce, semiacvatică, este o specie relativ mică spre medie. În general mascululul are aproximativ 10–15 cm, in timp ce femela are aproximativ 15–20 cm. Femelele sunt vizibil mai mari decât masculii. Un studiu din 2026 asupra unei populații captive cu vârste cunoscute a găsit o lungime medie a carapacei de 13,45 cm la femele și 9,73 cm la masculi, confirmând dimorfismul sexual pronunțat. Poate fi considerată o specie longevivă, cu o speranță de viață în captivitate de aproximativ 30–40+ ani, în condiții corespunzătoare.
Arealul natural al Mauremys reevesii este în Asia de Est, în principal în China și Peninsula Coreeană.
Situația populațiilor din Japonia este interesantă și mai complicată decât apare în multe fișe mai vechi. Deși specia este larg răspândită în Japonia, dovezile genetice și istorice indică faptul că multe sau chiar toate populațiile japoneze actuale provin din introduceri umane din China și Coreea, și nu reprezintă populații native. Situații similare au fost discutate pentru Taiwan.
În afara arealului natural, specia a fost introdusă în diferite regiuni prin comerțul cu animale de companie și eliberarea exemplarelor captive.
Habitatul caracteristic este reprezentat de iazuri, mlaștini, bălți, canale, cursuri de apă lente, zone umede agricole si ape puțin adânci și bogate în vegetație.
Ingrijire in captivitate
Cum se ingrijeste o testoasa?
Este o specie destul de adaptabilă în captivitate, dar necesită atât o zonă acvatică suficient de mare, cât și posibilitatea de a ieși complet din apă. Comparativ cu Pseudemys nelsoni, avantajul evident este dimensiunea adultă mult mai redusă. Totuși, nu trebuie ținută în acvariile foarte mici comercializate frecvent pentru țestoase.
Are nevoie de:
- apă curată și bine filtrată;
- spațiu pentru înot;
- platformă complet uscată;
- UVB;
- zonă de basking;
- gradient termic;
- alimentație variată;
- posibilitatea de a se ascunde.
Este recomandată o filtrare puternică, deoarece țestoasele acvatice produc mult mai multe reziduuri decât peștii de dimensiuni comparabile.
Incinta
Pentru această specie este recomandat un acvaterariu, nu un terariu clasic. Pentru un adult, aș considera aproximativ 150–200 litri un punct de plecare rezonabil, iar pentru o femelă mare aș prefera 200–300+ litri. Mai important decât un anumit număr de litri este ca bazinul să ofere suficientă suprafață pentru înot și un gradient bun între zona acvatică și cea de basking. Apa trebuie să fie suficient de adâncă pentru ca țestoasa să poată înota și să se poată întoarce fără probleme.
Trebuie să existe o platformă complet uscată, ușor accesibilă, pe care animalul să poată ieși cu întregul corp din apă. Pentru femelele mature este necesară și posibilitatea amenajării unei zone terestre pentru depunerea ouălor, cu pământ/nisip suficient de adânc pentru săpare.
Lumina si caldura
În captivitate recomand utilizarea unei surse UVB corespunzătoare. Ideal este un tub UVB T5 HO, poziționat astfel încât zona de basking să primească UVB adecvat. Specia este considerată un basker de soare deschis/parțial, fiind încadrată în Ferguson Zone 3 de unele ghiduri specializate. Ca valori orientative:
Temperatura apei – juvenili: aproximativ 24–26°C
Temperatura apei – adulți: aproximativ 22–25°C
Zona de basking: aproximativ 30–33°C
Lampa de basking trebuie poziționată deasupra platformei uscate, iar UVB-ul trebuie să acopere aceeași zonă.
Dacă animalul este ținut într-un iaz exterior și beneficiază de soare natural adecvat, evident, UVB-ul artificial și becul de basking nu sunt necesare în acea perioadă dacă temperaturile naturale sunt corespunzătoare.
Alimentatie
Mauremys reevesii este un omnivor oportunist, consumând atât materie animală, cât și vegetală. În habitatul natural consumă diferite plante și animale mici, iar melcii pot reprezenta o componentă importantă a alimentației femelelor adulte. Juvenilii tind să consume proporțional mai multă hrană de origine animală.
Pot fi oferite insecte, râme, melci, crustacee, larve, ocazional pești mici, plante acvatice, frunze verzi si hrană comercială de calitate pentru țestoase acvatice. Pe măsură ce țestoasa înaintează în vârstă, trebuie încurajat consumul de hrană vegetală și plante acvatice. O dietă bazată exclusiv pe creveți uscați este complet nepotrivită, chiar dacă astfel de produse sunt încă comercializate frecvent pentru țestoase acvatice.
Trebuie evitate carnea pentru consum uman, mezelurile, hrana pentru câini/pisici și cantitățile excesive de pește gras.
Vitamine si suplimente
Poate fi lăsat permanent la dispoziție un os de sepie, din care țestoasa poate mușca după necesitate. O dietă variată, împreună cu hrană comercială completă de bună calitate, reduce necesitatea suplimentării intensive. Calciul este deosebit de important pentru:
- juvenili;
- animale aflate în creștere;
- femele mature;
- femele care produc ouă.
UVB-ul este la fel de important, deoarece permite sinteza vitaminei D3 necesare metabolismului normal al calciului. Suplimentarea excesivă cu vitamina D3 trebuie evitată atunci când animalul beneficiază de UVB corespunzător.
Mascul sau femela
Dimorfismul sexual devine destul de evident odată cu maturizarea.
Masculul este în general mai mic, cu coada mai lungă și mai groasă, cu cloaca situată mai departe de baza cozii si mai mai predispus la melanism odată cu înaintarea în vârstă. Melanismul este o particularitate foarte utilă pentru recunoașterea masculilor adulți.
Femela este în general mai mare, mai robustă, cu o coadă mai scurtă si cu cloaca mai apropiată de baza cozii.
Un studiu din 2026 a constatat că sexele puteau fi diferențiate morfologic începând de la aproximativ 3 ani în populația captivă studiată.
Maturitatea sexuală este influențată atât de vârstă, cât și de dimensiunea corporală și condițiile de creștere. Ca reper pentru captivitate, maturitatea apare la aproximativ 4–6 ani, cu variații între indivizi și între sexe. Nu trebuie confundată posibilitatea identificării sexului de la aproximativ 3 ani cu atingerea maturității reproductive.
Reproducere
Mauremys reevesii este ovipară. Femela părăsește apa pentru a găsi o zonă terestră potrivită pentru cuib. Sapă cu membrele posterioare o cavitate în substrat, depune ouăle și apoi acoperă cuibul. Un studiu de teren publicat în 2025 a urmărit reproducerea speciei în Hubei, China. Sezonul de cuibărit s-a desfășurat de la începutul lunii mai până la sfârșitul lui iulie, iar depunerea s-a produs predominant în apropierea zorilor și amurgului. Numărul mediu observat a fost de 7,33 ouă/pontă.
În captivitate, femelele adulte trebuie să aibă acces la o zonă de depunere, chiar dacă nu sunt ținute permanent împreună cu un mascul. Femelele pot produce mai multe ponte într-un sezon. O particularitate foarte interesantă este că sexul puilor este influențat de temperatura de incubare (TSD – temperature-dependent sex determination). Studii experimentale au folosit 26°C ca temperatură producătoare predominant de masculi și 31°C ca temperatură producătoare de femele.
Hibernare
Mauremys reevesii provine din regiuni temperate ale Asiei de Est și este adaptată unei perioade reci de iarnă.
În natură, activitatea scade pe măsură ce temperaturile scad, iar animalele pot petrece iarna într-o stare de activitate metabolică redusă, de obicei în mediul acvatic, în nămol sau în zone protejate.
Nerecomandat unui începător să pună pur și simplu țestoasa într-un iaz exterior peste iarnă. Temperatura, adâncimea apei, oxigenarea, starea de sănătate și climatul local trebuie luate în calcul.
-
Testoasa de : Apa -
Traieste pana la : 40 ani -
Dimensiune adult : 20 cm -
Tip alimentatie : erbivore -
Hibernare: Da -
Bec caldura : Da -
UVB : Da