Țestoasa cu burtă roșie de Florida

Cum se ingrijeste o testoasa?

Este o specie rezistentă dacă beneficiază de condițiile potrivite, dar dimensiunea adultului trebuie luată foarte serios în considerare. Un pui poate fi ținut inițial într-un acvariu relativ modest, însă o femelă de 30–35+ cm necesită în final un bazin foarte mare sau, ideal, un iaz amenajat corespunzător.

Principalele cerințe sunt:

• volum mare de apă;
• apă curată;
• filtrare foarte puternică;
• spațiu suficient pentru înot;
• platformă complet uscată pentru basking;
• UVB;
• sursă de căldură deasupra platformei;
• alimentație predominant vegetală la adulți.

P. nelsoni produce o cantitate mare de deșeuri, iar filtrarea este unul dintre cele mai importante aspecte ale întreținerii.

Incinta

Pentru această specie termenul de acvaterariu este mai potrivit decât terariu. Pentru un adult trebuie urmărit un bazin foarte mare. În cazul unei femele adulte de 30–35 cm, un acvariu obișnuit de 100–150 litri este mult prea mic. Ca reper practic, pentru un adult aș urmări minimum aproximativ 400–500 litri, iar pentru o femelă mare 500–700+ litri este mult mai potrivit. Dacă există posibilitatea amenajării unui iaz mare și sigur, acesta reprezintă o soluție mult mai bună pentru adulți. Aceste volume sunt recomandări practice de husbandry, nu praguri biologice exacte; la această specie, mai mult spațiu este preferabil.

Apa trebuie să fie suficient de adâncă pentru înot normal. Literatura de specialitate recomandă cel puțin o adâncime de 2–3 ori înălțimea carapacei, însă într-un bazin pentru adult este preferabilă o adâncime considerabil mai mare. Trebuie asigurată obligatoriu o platformă pe care țestoasa să poată ieși complet din apă și să se usuce integral. Filtrarea trebuie supradimensionată față de cea utilizată într-un acvariu de pești cu același volum.

Lumina si caldura

Pseudemys nelsoni este o specie care petrece mult timp la soare în natură. În captivitate trebuie asigurate:

UVB: lampă UVB de bună calitate, preferabil tub T5 HO.

Basking: aproximativ 30–35°C la nivelul platformei.

Apa: aproximativ 24–27°C pentru juvenili, adulții sănătoși putând fi menținuți ceva mai rece, aproximativ 22–25°C, în funcție de sezon.

Este important ca lampa de căldură și UVB să fie poziționate deasupra aceleiași zone generale de basking, astfel încât animalul să primească UVB atunci când iese să se încălzească. În cazul unui iaz exterior, soarele natural asigură UVB-ul necesar. Literatura dedicată speciei confirmă explicit necesitatea accesului la locuri de basking și lumină UV, naturală sau artificială, în captivitate.

Alimentatie

Tipul alimentației este omnivor, cu adulții predominant ierbivori. Această diferențiere în funcție de vârstă este importantă.

Puii și juvenilii consumă o proporție mai mare de hrană animală: insecte, larve, nevertebrate acvatice, melci, crustacee mici si ocazional pești sau alte materii animale. Pe măsură ce cresc, proporția de hrană vegetală crește.

Adulții sunt predominant ierbivori, vegetația acvatică reprezentând cea mai mare parte a alimentației naturale. Sunt documentate plante precum Vallisneria, Elodea, Lemna, Wolffia și Sagittaria, precum și consumul de alge. În captivitate dieta adultului poate include plante acvatice comestibile, frunze verzi cu valoare nutritivă bună, păpădie, andive/cicoare, plante precum Elodea și Vallisneria, plus hrană comercială de calitate destinată țestoaselor acvatice. Peletele pot face parte din alimentație, dar nu aș construi dieta adultului exclusiv în jurul lor.

Trebuie evitate carnea crudă oferită regulat, mezelurile, carnea gătită pentru consum uman, hrana pentru câini și pisici și cantitățile excesive de pește.

Vitamine si suplimente

Poate fi lăsat permanent în apă un os de sepie, pe care țestoasa îl poate consuma după necesitate. O dietă variată și corect formulată, împreună cu hrană comercială de calitate și acces corespunzător la UVB, reduce necesitatea suplimentării agresive. Calciul și UVB-ul sunt deosebit de importante la:

• juvenili în creștere;
• femele adulte;
• femele în perioada formării ouălor.

Suplimentarea excesivă cu vitamina D3 nu este recomandată dacă țestoasa beneficiază de UVB adecvat sau de soare natural.

Mascul sau femela

Dimorfismul sexual este destul de evident la adulți.

Masculul este în general mai mic. Prezintă coadă mai lungă și mai groasă, cloaca situată mai departe de baza cozii si gheare anterioare foarte lungi și ușor curbate. Ghearele lungi sunt folosite inclusiv în comportamentul de curtare.

Femela este considerabil mai mare, mai robustă, cu o coadă mai scurtă si cu gheare anterioare normale, mult mai scurte decât ale masculului.

Diferența de dimensiune este importantă, femelele pot ajunge la aproximativ 37,5 cm, în timp ce masculii ajung la aproximativ 30 cm.

Reproducere

Pseudemys nelsoni este ovipară. Sezonul reproductiv este asociat în principal primăverii și verii, deși în sudul Floridei reproducerea poate fi influențată de climatul cald pe o perioadă mai lungă. Masculul curtează femela folosindu-și inclusiv ghearele anterioare lungi, pe care le vibrează în apropierea capului acesteia. Femela părăsește apa pentru depunerea ouălor și poate parcurge o anumită distanță până la găsirea unui loc adecvat.

În captivitate, o femelă matură trebuie să aibă acces la o zonă terestră cu substrat suficient de adânc pentru săpare și depunerea ouălor, chiar dacă nu a fost ținută recent cu un mascul. O pontă poate avea aproximativ 10–20 de ouă, dar sunt documentate variații mai mari. Femelele pot produce mai multe ponte într-un singur sezon. Incubația durează în general aproximativ 45–80 de zile, în funcție de temperatură. Sexul puilor este influențat de temperatura de incubare – specie cu temperature-dependent sex determination (TSD).

O particularitate fascinantă a speciei este că femelele pot folosi inclusiv cuiburi construite de aligatorul american (Alligator mississippiensis) pentru depunerea ouălor.

Sunt raportate maturizarea masculilor la aproximativ 3–4 ani și a femelelor la aproximativ 5–7/6–8 ani, dimensiunea corporală fiind de asemenea relevantă.

Hibernare

În mod normal, NU trebuie considerată o specie care necesită hibernare în captivitate. Aceasta este o distincție importantă.

Pseudemys nelsoni provine din Florida și extremul sud-est al SUA, unde climatul este mult mai blând decât în regiunile locuite de multe alte țestoase nord-americane. Populațiile naturale pot avea activitate redusă în perioadele mai reci, însă specia este raportată ca fiind activă pe tot parcursul anului în arealul său natural.

În special în climatul României, nu aș recomanda lăsarea speciei într-un iaz exterior pe timpul iernii fără un protocol foarte specializat.