Pe scurt: majoritatea țestoaselor de uscat mediteraneene, precum Testudo hermanni, Testudo graeca și Testudo marginata, trebuie să primească o alimentație bazată în principal pe plante, frunze și flori, bogată în fibre și calciu și săracă în proteine, grăsimi și zaharuri.
Păpădia, pătlagina, cicoarea, trifoiul în cantități moderate, nalba, susaiul și numeroase alte plante spontane pot face parte dintr-o alimentație variată. Salatele și legumele din comerț pot completa dieta atunci când plantele naturale nu sunt disponibile, dar nu ar trebui să constituie singura sursă de hrană.
Fructele nu reprezintă o hrană de bază pentru speciile mediteraneene, iar carnea, hrana pentru câini sau pisici, pâinea, pastele și alte alimente destinate oamenilor trebuie evitate.
Ce mănâncă țestoasele de uscat în natură?
În habitatul natural, țestoasele nu primesc zilnic salată, roșii sau castraveți. Ele consumă o varietate mare de plante disponibile sezonier.
În cazul speciilor mediteraneene, dieta poate include:
- frunze;
- tulpini fragede;
- flori;
- plante erbacee;
- plante uscate;
- ocazional alte materiale vegetale disponibile în habitat.
Compoziția dietei se schimbă pe parcursul anului în funcție de vegetația disponibilă.
Acest lucru este important deoarece sistemul digestiv al țestoaselor erbivore este adaptat unei alimentații cu mult material vegetal fibros, nu unei diete concentrate și foarte bogate în calorii.
În captivitate, obiectivul nu este să găsim un singur „aliment perfect”, ci să reproducem cât mai bine diversitatea unei alimentații naturale.
Ce plante poate mânca o țestoasă de uscat?
Pentru speciile mediteraneene, plantele spontane reprezintă una dintre cele mai bune baze ale alimentației.
Printre plantele care pot fi incluse într-o dietă variată se numără:
| Plantă | Denumire științifică | Utilizare |
|---|---|---|
| Păpădie | Taraxacum officinale | foarte bună ca parte a dietei |
| Pătlagină | Plantago spp. | foarte bună |
| Cicoare | Cichorium intybus | foarte bună |
| Nalbă | Malva spp. | foarte bună |
| Susai | Sonchus spp. | foarte bun |
| Trifoi | Trifolium spp. | cu moderație, în amestec |
| Frunze și flori de hibiscus | Hibiscus spp. | pot fi oferite |
| Frunze/petale de trandafir | Rosa spp. | pot fi oferite dacă nu au fost tratate chimic |
Aceasta nu este o listă completă.
De fapt, una dintre cele mai bune strategii este rotația între cât mai multe plante sigure, în locul folosirii aceleiași plante în fiecare zi.
Păpădia este bună pentru țestoase?
Da.
Păpădia este una dintre plantele foarte utile pentru țestoasele mediteraneene și pot fi consumate atât frunzele, cât și florile.
Dar nici măcar păpădia nu trebuie să reprezinte întreaga dietă.
Principiul corect este:
păpădie + pătlagină + cicoare + nalbă + susai + alte plante sigure, în funcție de sezon și disponibilitate.
Diversitatea este mai importantă decât găsirea unei singure plante „ideale”.
Pot țestoasele să mănânce salată?
Da, însă depinde de tipul de salată și de context.
Salatele pot fi utile mai ales iarna sau atunci când plantele spontane nu sunt disponibile.
Pot fi folosite, în rotație, de exemplu:
- andive;
- escarole;
- radicchio;
- frunze de cicoare;
- salată romaine.
Acestea trebuie privite mai degrabă ca alternative sau completări, nu ca înlocuitor permanent pentru diversitatea plantelor naturale.
Dar salata iceberg?
Salata iceberg are un conținut mare de apă și o valoare nutritivă relativ redusă.
Nu este toxică, însă nu este potrivită drept aliment principal.
O țestoasă hrănită aproape exclusiv cu iceberg poate primi suficiente calorii pentru a mânca și crește, fără a primi însă diversitatea nutritivă pe care ar obține-o dintr-o dietă naturală.
Pot țestoasele să mănânce roșii?
Pentru speciile mediteraneene, roșiile nu ar trebui să facă parte din dieta obișnuită.
O cantitate mică consumată accidental nu reprezintă, în general, motiv de panică, însă faptul că unei țestoase îi place un aliment nu înseamnă că acesta este potrivit pentru consum frecvent.
Țestoasele pot prefera alimente dulci sau foarte hidratate în detrimentul plantelor fibroase de care au nevoie.
Pot țestoasele să mănânce fructe?
Pentru Testudo hermanni, Testudo graeca, Testudo marginata și alte specii mediteraneene, fructele trebuie oferite cel mult foarte rar sau pot fi eliminate complet din alimentația de rutină.
Fructele conțin mult mai multe zaharuri decât vegetația care constituie dieta lor naturală.
Pepenele, banana, mărul, strugurii, căpșunile sau alte fructe nu trebuie transformate în „desertul de weekend” al unei țestoase mediteraneene.
Există însă specii tropicale de țestoase cu o ecologie alimentară diferită, pentru care fructele pot reprezenta o parte mai importantă a dietei. Din acest motiv, recomandările alimentare trebuie întotdeauna raportate la specie.
Ce NU trebuie să mănânce o țestoasă de uscat?
Pentru țestoasele erbivore mediteraneene trebuie evitate alimentele bogate în proteine animale și majoritatea alimentelor procesate destinate oamenilor.
Nu oferi:
- hrană pentru câini;
- hrană pentru pisici;
- carne;
- mezeluri;
- ouă;
- brânză și alte lactate;
- pâine;
- paste;
- biscuiți;
- dulciuri;
- mâncare gătită;
- alimente sărate sau condimentate.
De asemenea, nu presupune că orice plantă din grădină este sigură.
Unele plante ornamentale sau spontane conțin substanțe toxice.
Dacă nu poți identifica sigur o plantă, nu o oferi țestoasei.
De ce sunt proteinele animale nepotrivite?
Speciile erbivore din genul Testudo sunt adaptate unei diete predominant vegetale, bogate în fibre și relativ sărace în proteine.
O dietă bazată pe hrană pentru câini, pisici, carne sau alte surse concentrate de proteine nu reproduce alimentația lor naturală și poate contribui la probleme de creștere și sănătate.
Faptul că o țestoasă mănâncă un aliment cu poftă nu este un indicator al valorii sale nutritive.
În natură pot exista comportamente alimentare oportuniste, dar acestea nu justifică transformarea alimentelor de origine animală într-o componentă regulată a dietei.
De ce este calciul atât de important?
Calciul este esențial pentru:
- dezvoltarea scheletului;
- dezvoltarea și menținerea carapacei;
- funcționarea musculară;
- metabolism;
- formarea ouălor la femele.
Dar calciul nu trebuie analizat separat de restul condițiilor de întreținere.
Pentru utilizarea eficientă a calciului, țestoasa are nevoie și de condiții corespunzătoare de temperatură și de expunere adecvată la UVB/vitamina D3.
De aceea, o alimentație bună nu poate compensa un terariu fără iluminare UVB adecvată.
Trebuie să pun calciu peste mâncare?
Necesarul de suplimentare depinde de:
- specie;
- vârstă;
- alimentație;
- accesul la lumină naturală;
- sursa și intensitatea UVB;
- reproducere;
- starea de sănătate.
O dietă variată bazată pe plante adecvate și condiții corecte de întreținere reprezintă punctul de plecare.
În captivitate se folosesc frecvent surse suplimentare de calciu, iar osul de sepie poate fi lăsat disponibil pentru multe țestoase.
Suplimentarea excesivă nu trebuie însă folosită pentru a încerca să repare o dietă dezechilibrată.
Cât de des trebuie hrănită o țestoasă?
Nu există o cantitate universală exprimată în grame care să fie corectă pentru toate țestoasele.
Necesarul depinde de:
- specie;
- dimensiune;
- vârstă;
- temperatură;
- sezon;
- nivelul de activitate;
- condițiile de întreținere.
Țestoasele care trăiesc într-o incintă exterioară bine plantată pot petrece o mare parte din zi alegând și consumând singure plante.
Acesta este unul dintre cele mai naturale moduri de hrănire.
Pentru animalele ținute în interior, plantele pot fi oferite într-un amestec variat, evitând porțiile foarte concentrate de alimente bogate caloric.
O țestoasă sănătoasă nu trebuie forțată să crească rapid.
Creșterea trebuie urmărită periodic prin cântărire și măsurare, iar schimbările neobișnuite trebuie discutate cu un medic veterinar cu experiență în reptile.
Ce mănâncă puii de țestoasă?
Una dintre cele mai răspândite idei greșite este că puii ar avea nevoie de o dietă mult mai bogată în proteine pentru a crește.
Pentru puii speciilor mediteraneene erbivore, principiile alimentare sunt în mare parte aceleași ca la adulți:
plante variate + fibre + calciu + hidratare + UVB corespunzător.
Diferența importantă este că perioada de creștere face ca erorile de întreținere să devină rapid vizibile.
De aceea trebuie acordată atenție deosebită:
- hidratării;
- temperaturii;
- umidității adecvate speciei și vârstei;
- UVB-ului;
- calciului;
- varietății alimentare.
Alimentația și piramidarea carapacei
Piramidarea reprezintă creșterea anormală, reliefată, a scuturilor carapacei.
Este prea simplu să spunem că piramidarea este provocată de un singur aliment sau doar de „prea multă proteină”.
Dezvoltarea carapacei este influențată de mai mulți factori de întreținere, printre care alimentația, ritmul de creștere și condițiile de mediu.
Din acest motiv, prevenția trebuie privită ca un sistem:
dietă adecvată + hidratare + umiditate corespunzătoare + temperatură + UVB + spațiu și condiții bune de întreținere.
Apă și hidratare
Țestoasele de uscat beau apă.
Trebuie să aibă permanent acces la un recipient puțin adânc cu apă proaspătă, din care să poată intra și ieși ușor.
Recipientul trebuie curățat frecvent deoarece țestoasele îl pot murdări rapid.
Nu trebuie presupus că apa din salată, castravete sau alte alimente foarte hidratate poate înlocui accesul la apă.
Exemplu de alimentație
În loc să construiești un meniu rigid de tipul „luni păpădie, marți salată”, încearcă să creezi diversitate.
Primăvara și vara
Baza poate fi formată din plante sigure disponibile local:
păpădie + pătlagină + cicoare + nalbă + susai + alte plante identificate corect.
Schimbă combinația în funcție de ce este disponibil.
Toamna și iarna
Pentru o specie care rămâne activă în această perioadă, atunci când plantele naturale sunt greu de găsit, poți completa dieta cu frunze și salate potrivite:
andive + radicchio + cicoare + romaine + alte verdețuri adecvate, în rotație.
Scopul rămâne diversitatea.
Este bun castravetele pentru țestoase?
Castravetele conține foarte multă apă și relativ puține fibre și minerale comparativ cu plantele care ar trebui să formeze baza dietei.
Poate fi consumat ocazional, dar nu reprezintă o hrană de bază.
Nu folosi castravetele pentru a înlocui permanent accesul la apă sau plantele bogate în fibre.
Intrebari frecvente
Testudo hermanni este predominant erbivoră. În captivitate, dieta trebuie să se bazeze în principal pe o varietate de plante cu frunze, buruieni și flori sigure, bogate în fibre și calciu. Păpădia, pătlagina, cicoarea, nalba și susaiul sunt exemple de plante care pot face parte dintr-o dietă variată.
Multe populații de Testudo graeca au o alimentație predominant erbivoră, bazată pe vegetația disponibilă în habitat. În captivitate, dieta trebuie adaptată subspeciei/originii și să conțină o varietate mare de plante adecvate.
Da. Frunzele și florile de păpădie pot face parte din alimentația regulată a țestoaselor mediteraneene, dar trebuie combinate cu alte plante.
Da, anumite salate pot completa dieta, mai ales când plantele naturale nu sunt disponibile. Andivele, cicoarea, radicchio și romaine sunt opțiuni mai utile decât folosirea exclusivă a salatei iceberg.
Pentru speciile mediteraneene, roșiile nu sunt recomandate ca aliment regulat. Dieta trebuie să fie bazată pe plante fibroase și frunze.
Speciile mediteraneene precum Testudo hermanni nu au nevoie de fructe în dieta obișnuită. Alte specii tropicale pot avea cerințe alimentare diferite.
Speciile erbivore mediteraneene nu trebuie hrănite cu carne sau hrană pentru câini și pisici. Dieta lor regulată trebuie să fie predominant vegetală.
Frecvența și cantitatea depind de specie, vârstă, sezon și modul de întreținere. O țestoasă aflată într-o incintă exterioară plantată poate avea posibilitatea de a se hrăni natural pe parcursul zilei.
Da. Țestoasele trebuie să aibă acces la apă proaspătă într-un recipient puțin adânc și sigur.
Lipsa apetitului poate avea numeroase cauze: temperatură prea scăzută, sezon, stres, condiții necorespunzătoare de întreținere sau probleme medicale. Dacă refuzul hranei persistă sau este însoțit de alte simptome, țestoasa trebuie evaluată de un medic veterinar cu experiență în reptile.
Concluzie
Pentru majoritatea țestoaselor mediteraneene, secretul unei alimentații corecte nu este un aliment special.
Este varietatea.
O alimentație formată din numeroase plante sigure, bogată în fibre și calciu și apropiată de ceea ce animalul ar întâlni în natură reprezintă o bază mult mai bună decât o dietă formată din câteva legume și salate cumpărate din supermarket.
Și, înainte de toate, identifică specia țestoasei. O dietă potrivită pentru Testudo hermanni nu poate fi aplicată automat tuturor țestoaselor de uscat.
